doar pentru tine...
iartă-mă că-n îmbulzeala străzii nu ţi-am auzit glasul, iubitule
treceau peste mine umbrele -
gorgone înspăimântătoare în venele fluviului meu
pe care aş fi vrut să le privesc
piatră să mă fac sub pasul tău însingurat în arşiţa zilei
când aripile lor se dezlipeau din soare
şi le vedeam strălucindu-ţi în palme
şi le vedeam atingându-ţi ochii-
globurile acelea blânde care-mi strecurau blândeţe fără s-o cer
şi le vedeam încolăcindu-şi braţele de aramă
în jurul tău
numai să nu-mi aparţii
iartă-mă că-n freamătul străzii
n-am avut puterea să strig cât mi-e de frică
să te împart, iubitule
probabil că medusa lui Carravagio m-ar fi invidiat -
o întrecusem de câteva ori fără niciun efort
şi asta pentru că...
iartă-mă că-n îmbulzeala străzii nu ţi-am auzit glasul, iubitule
treceau peste mine umbrele -
gorgone înspăimântătoare în venele fluviului meu
pe care aş fi vrut să le privesc
piatră să mă fac sub pasul tău însingurat în arşiţa zilei
când aripile lor se dezlipeau din soare
şi le vedeam strălucindu-ţi în palme
şi le vedeam atingându-ţi ochii-
globurile acelea blânde care-mi strecurau blândeţe fără s-o cer
şi le vedeam încolăcindu-şi braţele de aramă
în jurul tău
numai să nu-mi aparţii
iartă-mă că-n freamătul străzii
n-am avut puterea să strig cât mi-e de frică
să te împart, iubitule
probabil că medusa lui Carravagio m-ar fi invidiat -
o întrecusem de câteva ori fără niciun efort
şi asta pentru că...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu