Cad stele frăgezite-n răsărituri,
le-ntreb de-s roşii, ele-mi spun că ard
iubire nouă curge-n infinituri -
tu o aduni în forme de batard.
Nechează norii prin câmpia albă,
Iar soarele un vis a izvodit
poemele se scriu în flori de nalbă,
cuvintele - în versuri au rodit
O ploaie blestemată ne cuprinde,
sub streaşină de pleoapă încă plâng,
iar mângâierea mea în palma-ţi vinde
durerile ce-n linii se răsfrâng...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu