Iubitul meu, în marea mea adâncă
un albatros rănit de-o avalanşă
s-a-mpiedicat în colţul meu de stâncă
şi a murit un pic, fără revanşă
iubitul meu, căzuse din lumină
în dragostea cu raze orbitoare,
iar marea mea ciudată poartă-o vină -
că e aceeaşi apă stătătoare
iubitul meu, nu va pleca din mine
tăcerea scuturată-n ochi de înger,
departe-i farul, iar printre ruine
călcâiul meu se bucură... eu sânger...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu