e simplu să ucizi mestecând
torpile părăsite pe ape asta
presupune volum şi curgerea ta înspre mine
acolo unde cutiile de comori nu se deschid
şi rechinii mişună zâmbindu-ţi satisfăcuţi
colierul reginei tremură în mâinile tale
să te scufunzi poate fi periculos
chiar şi tu căutătorule pierzi veninul
pe sânii ei otrava lunecă oceanul se umple
de ochii tăi predestinaţi să vadă
când îmi pătrunzi
tainele fără de care n-aş putea să mor împăcată
gratiile se îndoaie
şi o dâră de verde mi se prelinge
printre buze să scuipi dragostea poate fi egal cu
împletirea apei în măruntaiele tale
nu-mi arăta exploziile de zbor când lumea se zbate să fie pace
iau lucrurile aşa cum sunt fără vreo urmă
de regret măsluit cu vina că sunt ...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
"colierul reginei tremură în mâinile tale
RăspundețiȘtergeresă te scufunzi poate fi periculos"
e foarte interesanta asocierea si mai ales, teama lor de a (te) cauta, de a gasi "comoara". Nu mai sunt cautatorii de comori de altadata.
Actualmente, desi e o utopie, trebuie sa vina femeia iubita cu ofrandele comorii pe tava.
Revin si spun ca aceste comentarii ale mele apartin punctului meu de vedere al vieti si experientei mele, si nu au nici o legatura, cu sensul si simtul artistic al autorului.
Felicitari Ana
Aşteptări în care totul vine de-a gata...împărtăşesc ideea ta, Anca!
RăspundețiȘtergereanna