încă (te) simt...

eden pierdut în aer de budoare
lenaj acoperind o coapsă dulce
e negustat păcatul ce seduce
şi-i interzis... hai, pleacă la plimbare

ia-ţi pălăria şi bastonul parcă
voiai să-ţi cumperi pentru tabacheră
arome pentru înc-o nicocheră
lăsată în jurnal ca pe o barcă

plutind pe filele îngălbenite
când îţi aduci aminte, printre gânduri
să mâzgăleşti vreo patruşcinci de rânduri
ea să-ţi arunce-n braţe doar: “iubite,

mi-e teamă de melanjuri prăfuite
se sinucide noaptea lângă mine
să-mi scrii doar numele cu semne-aldine
şi-n rest... respiruri  calde, unduite”

pe străzi se mişcă azi o arătare
amoru-i piesă de balet subţire
sunt sclava lui şi-o urmă de simţire
îmi lasă-ntre sinapse-ntărâtare...