Exerciţiu... cu destinatar 39 - încă o dată...

sunt un crater fără lavă scursă din mine
durerea nu sărută buza pământului pârjolit
este cântul meu de pasăre albă în pacea serilor tale
unde moare luna fără a fi botezată

necreştineşte mă împrăştii
şi nicio lumină prin rugile îngerilor
ascunşi între dinţii muntelui
piatra geme în icoane până
la răsăritul soarelui se pregăteşte imnul
unui străin fără de iubire

prea multă cutremurare în sinea
mea gândesc rece pentru vara în care copacii
vor amuţi la fiecare atingere
din vântul neprihănit nu pot lua decât strigătul
cu numele pre numele său fiert în plânsul
dăruit căderii mele încă o dată...