Exerciţiu... cu destinatar 19 - caleidoscop

N-am ştiut să adun toţi caii tăi de poveste, iubitule
i-am lăsat liberi pe coamele dealurilor
să urle în ei fuga,
 fuga aceea sălbatic de nebună
care te face să uiţi transpiraţia oraşului
şi îmbâcseala vieţii de zi cu zi...

şi eram fericită...
scuturam în copitele lor
dragostea pentru pământul din care se nasc
cele mai frumoase flori de câmp
şi le găteam pasul cu un ţărm pustiu
 unde să pot sta -
atunci cand voi şti să împart marea
şi bucata aceea de cer albastru presărată cu zbor

azi, te-nvelisem cu partea cea mai lungă de senin
să ţină de cald cât timp eşti departe de mine,
tu-mi trimiseseşi zeci de albatroşi
să mă sfătuiască -
singurătăţile au gust de sare
de aceea se  topesc în gura unor ploi...