Simt că nu-ţi pasă,
că pui cuvintele cu faţa spre soare
şă-şi primească bronzul
să se înnegrească
şi nimeni să nu le mai priceapă sensurile -
în fond scrii doar pentru tine
ce să caut eu pe nisipul trăirilor tale?
ce să caut eu în umbra ei strecurată printre umbre
când îngerii îşi dezlipesc aripile
pe care perne şi le pun sub căpătâi
când adorm
ştiai că şi ei obosesc?
Dinspre mine praful de lumină solară,
dinspre tine ceţuri cu gene lungi
unde-ţi păstrezi semnele
dincolo de care eu îmi spăl toate cuvintele
plouă cu mine, iubitule, plouă iar...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Îi plouă, îţi plouă, vă plouă lumini prin cuvinte... o încântare perpetuă să te citesc.
RăspundețiȘtergere