Dacă nu mi-ai fi cer,
nu ţi-aş fi pasăre albă să-mbrac nopţile -
petice de viaţă pe care doar tu ştii
să le coşi pe margine cu poeme, iubitule
strigă din ziduri toată durerea femeii,
plânsul te-mbracă în dimineţile goale de mine
şi numai câte un cântec
adoarme pe rănile adânci ca groapa marianelor
timpul e un soldat cu arma la tâmplele noastre
şi ceasurile adună încă secunde
cu bandaje mari de metal
- avioanele de hârtie au ars
văd cum te apropii
şi pielea mea simte ploaia palmelor tale
- un ritual nebun cu tunete ce nu cunosc bariere
mă citeşti prin fiecare por, iubitule
cum s-o opresc?
nu ţi-aş fi pasăre albă să-mbrac nopţile -
petice de viaţă pe care doar tu ştii
să le coşi pe margine cu poeme, iubitule
strigă din ziduri toată durerea femeii,
plânsul te-mbracă în dimineţile goale de mine
şi numai câte un cântec
adoarme pe rănile adânci ca groapa marianelor
timpul e un soldat cu arma la tâmplele noastre
şi ceasurile adună încă secunde
cu bandaje mari de metal
- avioanele de hârtie au ars
văd cum te apropii
şi pielea mea simte ploaia palmelor tale
- un ritual nebun cu tunete ce nu cunosc bariere
mă citeşti prin fiecare por, iubitule
cum s-o opresc?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu