Exerciţiu... cu destinatar 23 -matinală

O să-mi întind singurătatea
pe asfalt,
s-o calce în picioare trecătorii
care nu ştiu că şi distanţele scurte pot deveni lungi
când neputinţa
îţi desenează cătuşe la mâini

mă trezisem cu gândul să mut borna de kilometraj
de pe marginea drumului,
să te fac să uiţi  că saharele poposesc în noi doi
doar dacă le permitem,
mă trezisem cu gândul că-n dimineaţa asta
toate ceasurile vor face stop cardiac,
iar eu le voi resuscita
numai după ce sărutul tău
mi-ar fi poposit pe umăr, înflorind
şi asta pentru că încă mai avem nevoie de timp...
nu 100 de ani - spuneai
măcar vreo 50 să-mi ajungă,
să nu-mi crească noduri în palme şi nici mărăcini

tu nu mai ai nimic,
eu mă am încă pe mine
nu pot să-ţi împrumut nici mersul, nici ochii, nici braţele
pot doar să-ţi las răsuflarea pe frunte
spunând-ţi uşor că pentru orice alergător
vine o vreme când oboseşte...

să nu te sperii!
liniştea doare
tu eşti însă cel care poate înmuguri cântecul,
doar tu...