“Suflete, prund de păcate,
eşti nimic şi eşti de toate.”
Lucian Blaga
Genunchiul meu în lutul unei dureri
cum steaua pe aleea celebrităţilor -
inconfundabil de rotund
fac un sport pe care mulţi,
deşi îl cunosc, nu-l practică
şi asta pentru că nu-mi place să îmbătrânesc
nu-mi place să pun cute pe zâmbetul meu
lăsat pe geana unui pahar,
nu-mi place să stric mângâierea ochilor tăi
ascunşi în dosul ochelarilor cu ramă închisă la culoare
te privesc pe furiş -
tu nici nu ştii
cum număr speriată rotocoalele de fum
şi-mi dau seama că nu pot să trag timpul de păr
măcar un pic, să-l ciufulesc, pedepsindu-l
că mă-mbătrâneşte
stau în genunchi...
la ce bun aripa unui înger
când lutul îmi este aşa de aproape?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu