Sunt pasărea care-ţi ciuguleşte cuvântul
din palme, iubitule!
Nu strânge pumnii,
m-ai lăsa fără hrană
şi nu ştii, chiar nu ştii
că mă doare al dracului de tare
gândeam că şabloanele
n-ar trebui să deseneze
nimic între noi,
gândeam că toate culorile mele
vor fuziona cu ale tale
fără să fie nevoie de lacrimi
Mă-ntreb ce e de făcut?
Câmpul e plin de seminţe,
dar niciuna dintre ele nu seamnă
cu vorbele tale
probabil
foamea asta de cuvinte mă va doborî
şi-atunci zborul meu va fi un simplu târâş
în fond lumea de Sus nu-i pentru cei ca mine...
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu