Exerciţiu cu destinatar 20 - disecţie

Zâmbesc, nebunule
zâmbesc atunci când mă gândesc
ce s-ar întâmpla dacă aş face disecţia unui înger
pe masa unei sincerităţi care poate să doară

caut o candelă,
arvunesc focul să pâlpâie,
spintec îngerul
şi-ncerc să-i ating interioarele,
deşi cunosc preţul fiecărei iluzii din viaţa mea -

e doar un motiv
să-mi explic frica de pace

poate că-n mine ar fi trebuit să caut,
poate culorile în care desenez oamenii
sunt doar ale mele
şi nu li se potrivesc nici îngerilor
nici demonilor care sălăşluiesc în ei

nu-mi curge sânge pe mâini -
îngerii au doar mătăsuri în glas
şi lumină în trup

umplu o cavitate imaginară
cu dragoste,
cos îngerul
şi culmea... îi ataşez aripa mea de hârtie,
aşa încât îl pot lăsa să zboare
alături de tine
pentru că de azi înainte
îmi încredinţez iubirii fiecare pas...