ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
da, ar opri toate grenadele, dar pentru placerea de a la arunca in ea cu propria mana
RăspundețiȘtergereEa?...de ce nu el? Nu substitui starile, Elena...
RăspundețiȘtergere