Nu-mi decupa toate cuvintele.
Un colaj nu rezolvă o absenţă
nici măcar a mea – stranie şi neînţeleasă
cum cerul nu poate fi peticit niciodată,
oricâte fisuri ai găsi în necredinţa sa.
Dă-le sensuri!
Cuprinde în ele frăgezimea florii
şi culoarea mierii de salcâm,
zgomotul câmpului şi spaima lavei
care va împietri
şi rânduieşte-le
în vârtej de vânt şi ochi de soare tulburat,
pentru că doar atunci
ploaia mai poate să vorbească...
Una dintre cele mai frumoase... pentru mine azi au vorbit cu multe intelesuri cuvintele tale de aici...
RăspundețiȘtergereAnnă, Annă... de-ai fi fericită, îţi doresc!