Călători -
drumul nostru început într-o zi de duminică
o conjuncţie
şi cuvinte care se legau suitor
tânjind să fie îmbrăţişate
ne lepădam de ele pe rând
cu teamă
cu surprindere
Ştii?
Când am emoţii spun vrute şi nevrute,
devin faptul divers din gazetă...
Numai Dunărea ta m-a salvat
aruncându-şi trecerea
prin ochii mei,
prin palmele pline de sare,
prin pielea înfiorată,
prin temerile mele sufocate de întrebări
unduirile ei mi-au netezit vocea
-şuieratul acela pe care doar tu l-ai observat
Mă alint, ţi-am spus -
şi fluviul îşi vedea mai departe de treabă
ca şi când eu aş fi fost
doar o pasăre care-i caută malul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu