Exerciţiu... cu destinatar 42- între ieri şi mâine, fără iluzii...

drum alb
unul câte unul – oasele mele traverse
şine de ochi peste oasele mele traverse, iubitule
trec trenuri pline de flori
crini imperiali cu arome de moarte
ca niste fregate petalele plutesc în aerul ploilor mele

azi te iubesc mai puţin decât mâine
suficienţa mea obsedantă
călătoreşte în vagoane de lux
regină-n castelul dărâmat peste tine, ai spus
tu victima uni joc imaginar
când trenurile trec peste oasele mele, iubitule?

am dărâmat toate gările
niciun călător în drumul spre norduri îngheţate
în anotimpul cu ploi văratice tu visezi un noiembrie brumat
când eu repet
azi te iubesc mai mult decât ieri...