Cum să te hrăneşti cu stele
Când mâna vrăjitorului a scuturat tot cerul?
Şi tu, naiv, îl credeai Dumnezeu!
Poate-i mai bine aşa-
fără perseide tulburând căderea mea în goluri,
fără comete în cozile cărora
pot lăsa carnea
să ardă ca într-un crematoriu demodat,
fără ursele -pline de florile nopţii -
trase de caii noştri nebuni, iubitule...
-Lasă-i liberi, îţi spuneam
fără să ştiu
că-n coamele lor se ascunde timpul
de atunci îl tot caut pe vrăjitor
să-i cer un blid cu praf de secunde
bun de semănat în pământul ochilor tăi -
să-mi surâzi când te voi vedea
chiar de-ar fi să fie pentru ultima oară...
Când mâna vrăjitorului a scuturat tot cerul?
Şi tu, naiv, îl credeai Dumnezeu!
Poate-i mai bine aşa-
fără perseide tulburând căderea mea în goluri,
fără comete în cozile cărora
pot lăsa carnea
să ardă ca într-un crematoriu demodat,
fără ursele -pline de florile nopţii -
trase de caii noştri nebuni, iubitule...
-Lasă-i liberi, îţi spuneam
fără să ştiu
că-n coamele lor se ascunde timpul
de atunci îl tot caut pe vrăjitor
să-i cer un blid cu praf de secunde
bun de semănat în pământul ochilor tăi -
să-mi surâzi când te voi vedea
chiar de-ar fi să fie pentru ultima oară...
pentru un praf de secunda nu merita sa pierzi o vesnicie.
RăspundețiȘtergeredar,ce iubire nemarginita trebuie sa aibe cineva pentru o privire. o clipa traita contra vesniciei. iubire, cat o vesnicie.
sau poti sa o iei ca iubiri precum fire de nisip ce se-nvolbura in eternitate.
!!!
sunt gandurile mele, personale, pe care mi le-a indus aceasta poezie, o trezire si o clipa pe care le-am simtit si eu la randu-mi.
Cu drag