sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Preocupare

De la un timp
mă închid între file
și-mi torn în palme
laptele cuvintelor -
să le simt albe,
fără sensuri

opresc singurătăți candide,
în care-mi îmbrac mersul,
să fie neștiut
în lumea de arbori
când frunzele se topesc în uitări

duc păsările dincolo de zăbrele,
din pagini fac rădăcini
pentru ierburi
și-mi hrănesc izolarea cu verde -
să-mprimăvărez duhuri
ce-au uitat să spună la plecare
bun rămas

de la un timp
păstrez brândușele în poală zăpezii,
antrenez muguri
să bată în poartă ornicelor
și învăț că nălucile
nu-s decât flori rătăcite
în cădelnița unei vremi…

5 comentarii:

  1. Te preocupă-o lume-întreagă
    cu a cuvântului din pagini,
    pe mine antrenează-mă ca mugur
    să bată-n poarta gândului cu lumea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim 1, mulţumesc!

    Anonim 2, deşi cred că eşti femeie, de ce uff??

    anna

    De ce Dumnezeu n-aveţi curajul de a lăsa numele aici? Cine v-ar judeca?
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa ma judece cineva?!
    Nu cred.Incearca sa simti omul dincolo de cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  4. Oamenii au uneori curajul de a-si arata fata luminii,cand se imbraca in intuneric, se departeaza de intelegere...

    RăspundețiȘtergere