Iubiri în praf de stamine

Când schimb avatare, lalelele nopţii
Împrăştie stele pe aripi de vânturi,
Se joacă-n tăcere cu filele sorţii
Şi-nalţă-n suflare fantastice cânturi.

Când firul tăcerii m-adoarme-n lumină
Sărutul meu tandru în ploaie se curmă,
Mă-ntreabă de zarea mai poartă vreo vină
Şi-n pas de ofrandă mai caută-o urmă.

Las apa să spună: Mai sunt o povară?
Mai plâng ochii lumii când iarba răsare?
Din care scânteie un gând se strecoară
Şi-n care ispite cuvântu-mi tresare?

Pe sânul speranţei mai picură patimi
În ziua ce vine mă-ndrept iar spre tine,
Cad ziduri de-osânde şi tremură inimi -
Iubiri aşternute în praf de stamine.