miercuri, 25 ianuarie 2012

Contraste

În tine iarbă, în mine scrum,
În noi povară şi praf de drum,
În tine cântec, în mine iad,
În ei privire şi flori ce cad.

În tine vară, în mine ierni,
Solare gânduri de-ar fi s-aşterni
Şi galben trudă-n roade sfinte,
În tine dor şi necuvinte.

În mine ceară din lumânări,
Cuvinte goale şi amânări
Şi focul stins, acum, sub pleoape
Departe eu şi tu aproape.

Să-mi scrii în iarna tulburată
Să fiu ce ţi-am mai fost odată...

8 comentarii:

  1. Scrisorile nu-si au un lume rost
    Cand nu mai suntem cei ce-am fost,
    Ci doar un fulg de prin zapezi
    Sa nu te vad, sa nu ma vezi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Scisorile se pierd în praf de drum
    În file se găseşte numai scrum
    Am ars cândva în rugul unei vieţi
    şi-am părăsit în ierburi dimineţi...

    mulţumesc pentru semn...
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Atat de simpla in vorbe.
    si atat de limpede.
    Frumoase versuri

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa-mi scrii mereu asa cum sti
    Sa stiu a merge pe poteci
    Iar frigul ma-nconjoara iara
    Caci geru-i ger ce gheata face
    Sa-mi scrii mereu asa cum sti...

    RăspundețiȘtergere
  5. Simplă, dar clară, curgătoare, cristalină...poezia, ca și inima ce i-a zămislit cuvintele.

    RăspundețiȘtergere
  6. Radu,multumesc!

    asa cum stii, anonim...eu sigur nu stiu!

    Oana mea draga...simpla,simpla

    anna

    RăspundețiȘtergere