În tine iarbă, în mine scrum,
În noi povară şi praf de drum,
În tine cântec, în mine iad,
În ei privire şi flori ce cad.
În tine vară, în mine ierni,
Solare gânduri de-ar fi s-aşterni
Şi galben trudă-n roade sfinte,
În tine dor şi necuvinte.
În mine ceară din lumânări,
Cuvinte goale şi amânări
Şi focul stins, acum, sub pleoape
Departe eu şi tu aproape.
Să-mi scrii în iarna tulburată
Să fiu ce ţi-am mai fost odată...
Scrisorile nu-si au un lume rost
RăspundețiȘtergereCand nu mai suntem cei ce-am fost,
Ci doar un fulg de prin zapezi
Sa nu te vad, sa nu ma vezi...
...mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergereScisorile se pierd în praf de drum
RăspundețiȘtergereÎn file se găseşte numai scrum
Am ars cândva în rugul unei vieţi
şi-am părăsit în ierburi dimineţi...
mulţumesc pentru semn...
anna
e simplă, Dane şi totuşi...
RăspundețiȘtergereanna
Atat de simpla in vorbe.
RăspundețiȘtergeresi atat de limpede.
Frumoase versuri
Sa-mi scrii mereu asa cum sti
RăspundețiȘtergereSa stiu a merge pe poteci
Iar frigul ma-nconjoara iara
Caci geru-i ger ce gheata face
Sa-mi scrii mereu asa cum sti...
Simplă, dar clară, curgătoare, cristalină...poezia, ca și inima ce i-a zămislit cuvintele.
RăspundețiȘtergereRadu,multumesc!
RăspundețiȘtergereasa cum stii, anonim...eu sigur nu stiu!
Oana mea draga...simpla,simpla
anna