marți, 31 ianuarie 2012

Osânda

În iarna mea a nins cu maci râzând,
Petale stinse în durere mată,
În iarna mea - o floare surâzând -
Nu va mai fi iubire niciodată...

Potop de roşu veacul mi-a trimis,
Ninsori ce-n geana mea vor plânge iară
Şi curgeri nisipoase-n compromis
Când mugurii cerşesc o primăvară.

Îmi fură vremea-nchipuit stindard
Sălbatic vifor iarna mă-mpresoară
Rămân în tină simplul ei bastard
Şi-aştept osânda-n calea mea să moară...

4 comentarii:

  1. Ninge cu maci, va ploua cu soare...
    Frumos vers porți, Ană!

    RăspundețiȘtergere
  2. Fără zăpadă iernile-și pierd rostul,
    iubirea patru anotimpuri are,
    în sufet tu așează-i adăpostul
    și nu o osândi la întristare...

    RăspundețiȘtergere
  3. E rosu mut, Oana si sub petale dorm martire visuri...
    anna

    RăspundețiȘtergere
  4. Fara zapada iarna asta doare
    mai sangereaza visul meu in asteptare, elena mea
    anna

    RăspundețiȘtergere