Osânda

În iarna mea a nins cu maci râzând,
Petale stinse în durere mată,
În iarna mea - o floare surâzând -
Nu va mai fi iubire niciodată...

Potop de roşu veacul mi-a trimis,
Ninsori ce-n geana mea vor plânge iară
Şi curgeri nisipoase-n compromis
Când mugurii cerşesc o primăvară.

Îmi fură vremea-nchipuit stindard
Sălbatic vifor iarna mă-mpresoară
Rămân în tină simplul ei bastard
Şi-aştept osânda-n calea mea să moară...