Exerciţiu

Azi vreau să vorbesc
prin semne,
să-mi ridic degetul arătător,
din el să fac o mirare
pentru ochii înlăcrimaţi
prinşi în mâna moale a zăpezii.

Apoi să-mi cobor braţul,
să topesc într-o zbatere de amiază
toate minciunile izvorâte din
dezlegări
şi să-i las un condei soarelui
pentru irişii părăsiţi,
fără vlagă, pe câmp.


Azi vreau să-ntorc
toate păsările înapoi,
să le-mbrac în întrebări,
apoi să le dau drumul spre nord
unde să se facă una cu albul -
necuprins să le fie răspunsul
ca într-o baladă fără final...

Iar când voi simţi
aceeaşi tăcere din cutii de viori,
voi lăsa degetele
să plângă pe strune,
pentru că
singurele unelte vorbitoare
vor fi semnele trecerii mele
prin viaţa ta...