Terminus

Iarna mușcă iarba vremii,
Eu mă risipesc alene
Țipă greierii, boemii,
Printre verzile dughene.

Ceața iar mi se strecoară
Printre argintii paftale,
Lasă-n urmă o povară -
Ploaie simplă de petale.

Plânge-n hohot dimineața
Coasa iernii când mă taie,
Se ascunde-n alb fâneața,
Plansu-mi e doar o zbătaie.

Și în risipirea-mi fadă
Plâng cocorii duși de vânturi,
Glasul lor, în alboradă,
Sub ferestre-nalță cânturi.

Mă despoaie de iubire
Iarnă asta nălucită,
Nu e rost de prohibire -
Beau mereu licori-ispită.