Nu uita!

Îmi voi stinge plânsul în ruptura nopții
Răsfirând amarul pe unde-am trecut ,
Voi striga acolo, chiar în fața porții
Despre fericirea-n care-am petrecut!

Îmi voi pune pasul chiar sub bolta lunii
Revărsând lumina-n florile din zori
Şi-mi vor râde-n faţă până şi nebunii
C-am crezut în stele, c-am crezut în bori.

În năframa zilei îmi voi strânge plânsul,
Voi lăsa iubire-n aripe de nori...
Oare cui să-i pese că în noi apusul
Va-neca în sânge zboruri de cocori?

Voi păstra în cercuri ape îngheţate,
Iar printre petale palide culori
Când înspre uitare umbrele-s plecate
Nu uita, iubite, viaţa să-mi dobori...