Scrisori ce stau ascunse sub zăpadă,
cuvinte care nu se recunosc,
un gol imens şi lacrima-dovadă
uitată în aromele de mosc.
Scrisori ce-ndeamnă marea să dispară,
să-şi ducă valul veşnic peregrin
în ochiul verii care îmi strecoară
mişcări de braţe, pas de balerin.
Scrisori în care zile pot să număr,
demonice idei ce mă cuprind,
cu slove încrustate pe un umăr
şi file-ngălbenite-abia plutind.
Scrisori în care moartea vegetală
mai lasă-un semn în lujer de priviri,
scrisori cu foc aprins de o vestală -
un templu-n care mi-au murit iubiri.
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
Scrisori cu versuri o oglindă,
RăspundețiȘtergereciteşti, văzându-te pe tine,
cu vârfuri lungi atingi hârtia,
tactilul înţeles să te surprindă.
dmd.
Pe frunze moarte, de atatea ori,
RăspundețiȘtergereS-au revarsat tristeti cu dor mocnit,
Zadarnic astazi mai trimiti scrisori,
Destinatarul nu e de gasit...
Mircea
Am să trimit mereu scrisori
RăspundețiȘtergerepe frunzele chiar arse-n brume
am să trimit de mii şi mii de ori
răvaşele-mi ce paşii să-ţi îndrume...