Un aer...

Voiam ca dimineaţa în frunze să-mi rostească
Ce n-am putut uita atât amar de vreme,
Voiam ca moartea-n loc să nu mă mai oprească
Să nu mă tem de alb, de ploaie, de blesteme.

Voiam ca rătăcirea-ţi să odihnească zbor,
Aripa mea brodată să-ţi încunune-un pas,
Voiam descânt în arbori deplin să mă cobor -
În rădăcini uitate un zâmbet de pripas.

Dar m-am temut de stihii, de mute vindecări,
De ascuţişul vorbei ce-mi stăruia în gând
Prefer întunecimea duioasei amânări -
Un aer de romanţă în ochii mei plângând...