Va crește-n mine doar tăcere
cu rădăcini de iarnă, lungi,
cu sânge negru prin artere
pulsând în spasme îndelungi.
Un alb ce n-o să te mai doară,
o hartă fără de hotar,
un straniu vis de primăvară,
fără culoare și vlăstar,
fără vreun mugur de iubire
cu teamă-n ochii mei de crengi,
cu frământare ce nu piere -
pe care nu poți s-o-nțelegi.
Va crește-n mine zbor de teamă
că n-am să pot să dăruiesc
nicicând o aripă ce cheamă,
nicicând destinul meu lumesc.
Tatiana Stepa- Doua Fantani-
Asculta mai multe audio diverse
Frumos îți scrii iubirea... Să nu te doară nicicând albul!
RăspundețiȘtergere(și da, există vindecare)