miercuri, 4 ianuarie 2012
O pasăre şi-un cântec...
Arunc în tipare tot aerul iernii,
Mă suflă viforniţa timpului greu,
Vocale tocite pe marginea cărnii
Răsuflă în sânge şi-ntreabă mereu
În care iubire se scutură floarea
Şi-n care culoare adoarme un plâns?
Pe unde lumina-ţi găseşte iar zarea
În care potopul din mine s-a strâns?
Mai las printre semne o zbatere crudă,
O cernere verde ca stropul de-absint
Şi rog ceaţa vremii în taină s-audă
Cum bate în mine un clopot de-argint.
Un rest de vocale-n tipare albite
O pasăre-n iarnă şi-un cântec, iubite...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un zbor prin zăpada căzută târziu
RăspundețiȘtergereȘi timpul pândindu-ți plutirea ușoară,
Ești pasărea iernii-ntr-un vis argintiu
Iar cântecul tău face albul să doară-
Lumină prin cerul atât de pustiu...
Frumos de trist, Anna mea, pasăre cântătoare!
un zbor care moare în alb de ianuar'
RăspundețiȘtergereun zbor care gustă-nălţări în zadar, Elena mea!
anna
O poezie minunata. Felicitari!
RăspundețiȘtergereAi fost aleasa "Scriitorul săptămânii":
http://21art.ro/2012/01/scriitorul-saptamanii-02/
Alexandru ION