Hrană pentru cuvântul
din faşă, Amelly,
suflare prinzând în palme
strigătul dimineţii
şi sensuri -
precum hulubi aruncaţi
să strige
despre pacea lumii.
Nu te mai ştiu.
Ameţesc deasupra florii
şi-ţi caut culoarea
în silabe ancorate pe chei.
Mă doare liniştea
şi nicio piatră nu-mi opreşte pasul
când vele de iarbă
se ridică uşor
peste gleznele mele.
La margine de drum
un curcubeu îşi leagă şireturile...
plouase peste chipul tău, Amelly,
iar eu te căutam
în candoarea unui strop
rătăcindu-mi în palmă –
hrană pentru setea mea, iubito!
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
foarte frumoase versurile, proaspete şi vii imaginile, felicitări!
RăspundețiȘtergereîţi mulţumesc
RăspundețiȘtergereanna