de prea multă înghesuială
a punctelor
ies pe bulevarde
le fac una cu arterele trupului meu
şi-nghesui în mine
toată mişcarea oraşului
să ucid singurătatea
nu ţin de mână statui
ocolesc ferestrele
de teama deschiderii
în mine nu mai încape niciun suflet trist
mi-e de-ajuns un înger
care nu ştie să-noate
cumpăr ziare
şi decupez din ele chipuri fericite
să le prefac în frunze
pe care le anin
precum steagurile victoriei
în redute străine
să-mi râdă îngerii
când îşi scutură hainele de ploaie
-bieţii de ei, niciun potop să nu-i prindă...
strâng în buzunare lumini
şi le-mprăştii acolo
unde florile mai caută primăveri
cu flaşnete
e singurul loc în care biletele de papagal
nu se vând la suprapreţ
mă opresc
zâmbesc oraşului din mine
şi-mi pun o dorinţă
apoi fug râzând
să-mi salvez heruvimii
care-au poposit în artezienele
ochilor mei...
Salveaza-i cu dragostea din tine! Poti!
RăspundețiȘtergereHeruvimii sunt cei mai iubiti de Dumnezeu!
RăspundețiȘtergere