Cerere

Rămâi cu bine-n scrinul negru
în filele mucegăite,
rămâi cum te-am ştiut – integru
rămâi în lumea ta, iubite.

Nimic nu-mi vindecă arsura
şi nimeni nu va înţelege
de ce preferă cianura
să îmi semneze înc-o lege.

M-am otrăvit iubind o lume
în căutare fără mărgini,
am osândit să plângă-un nume
în mii de versuri, zeci de pagini.

Cum să mai mângâi amintirea?
Cum să m-aşez pe-acelaşi umăr?
Cum să mai colorez iubirea
şi câte ploi să pot să număr?

Nu te voi căuta-n albume
şi nici în picurii de ceară,
mai bine, iarnă să-mi fărâme
cu sloiuri patimă amară.

Rămâi cu bine-n scrinul negru,
te voi lasă printre destine,
rămâi cum te-am ştiut – integru
şi-aruncă-mă în iad pe mine.