Ninge cu păsări, Amelly!
Zbor de lumină - ochii mei caută
trupul tău,
ploaie odihnind sub streşini
precum lacrimile mele pe obraz.
Le-aş opri acolo,
sub linii săpate de timp,
să-mi amintească
de nopţile
în care luna-mi lăsa pe frunze
acuarele,
iar eu mă umpleam de tine
gândind că o iluzie
nu-mi va strica niciodată,
atâta vreme cât simt că respir.
Ninge cu păsări, Amelly!
Numai zbor de-mprumut
nu există pentru clapele pianului
meu dezacordat,
unde mâinile-ţi fine lăsau parfum de frezii
şi vorbe tivite cu mângâiere.
Ninge cu păsări, Amelly,
şi-n ele moartea se-nalţă
încrustându-mi pe suflet zboruri
pe care n-am să le mai pot rosti niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu