nici un râu fără matcă
nici o sabie fără teacă
singură fără semne - eu
închisă între acolade
pe care nu le poți desface
gonindu-mi greierii
uneori e prea greu
să descoperi sub acuarele ploile
scapi culori în zăpadă
și crezi că toți îngerii
sunt prestidigitatori la spectacolul
de adio
preferi desenele pe asfalt
acolo trasezi linii
pe care păianjenii le numesc leagăne
deși eu le văd simple frânghii
unde-mi spânzur pașii
că să îți fiu aproape
când se dezmortește nepăsarea
drumului
și pentru că obosesc fără să vreau
câteodată
mă opresc la taverna din colț
să-l ascult pe Iordache
pierdut în magazinul de vise
unde rafturile se clatină
și mușterii se sterg la nas cu mâneca
să uite
că nici un râu nu e fără matcă
nici o sabie fără teacă
nici o iubire fără dureri
ANNA RAIN Văzusem ochii tăi într-o dimineaţă cu ceaţă/ urcau muntele de gheaţă/ m-am gândit atunci că ploaia palmelor mele îţi va fi frânghia cu care vei escalada în timp; de vrei,apucă secunda şi smulge-i pilonul de sub picioare/ să ne fim ploaie şi soare/ pe veşnicie...
...obosesc şi eu, însă în noaptea trecută, în locuri diferite, din foştii tăi ani m-am cufundat în multe poezii...ce încântări şi ce plăcute ore-n bucurii.Cuvinte am puţine, oneste...tu omule poet, tu şoaptă, ai folosit (slujit) frumos un timp...
RăspundețiȘtergeremultumesc, Dane, sunt clipe strecurate in atatea ore de viata traita
RăspundețiȘtergereanna