Oraşul din mine – o stare…

de prea multă înghesuială
a punctelor
ies pe bulevarde
le fac una cu arterele trupului meu
şi-nghesui în mine
toată mişcarea oraşului
să ucid singurătatea

nu ţin de mână statui
ocolesc ferestrele
de teama deschiderii
în mine nu mai încape niciun suflet trist
mi-e de-ajuns un înger
care nu ştie să-noate

cumpăr ziare
şi decupez din ele chipuri fericite
să le prefac în frunze
pe care le anin
precum steagurile victoriei
în redute străine
să-mi râdă îngerii
când îşi scutură hainele de ploaie
-bieţii de ei, niciun potop să nu-i prindă...

strâng în buzunare lumini
şi le-mprăştii acolo
unde florile mai caută primăveri
cu flaşnete
e singurul loc în care biletele de papagal
nu se vând la suprapreţ

mă opresc
zâmbesc oraşului din mine
şi-mi pun o dorinţă
apoi fug râzând
să-mi salvez heruvimii
care-au poposit în artezienele
ochilor mei...