O pasăre şi-un cântec...

Arunc în tipare tot aerul iernii,
Mă suflă viforniţa timpului greu,
Vocale tocite pe marginea cărnii
Răsuflă în sânge şi-ntreabă mereu

În care iubire se scutură floarea
Şi-n care culoare adoarme un plâns?
Pe unde lumina-ţi găseşte iar zarea
În care potopul din mine s-a strâns?

Mai las printre semne o zbatere crudă,
O cernere verde ca stropul de-absint
Şi rog ceaţa vremii în taină s-audă
Cum bate în mine un clopot de-argint.

Un rest de vocale-n tipare albite
O pasăre-n iarnă şi-un cântec, iubite...