marți, 10 ianuarie 2012

Epistolară

Scrisori ce stau ascunse sub zăpadă,
cuvinte care nu se recunosc,
un gol imens şi lacrima-dovadă
uitată în aromele de mosc.

Scrisori ce-ndeamnă marea să dispară,
să-şi ducă valul veşnic peregrin
în ochiul verii care îmi strecoară
mişcări de braţe, pas de balerin.

Scrisori în care zile pot să număr,
demonice idei ce mă cuprind,
cu slove încrustate pe un umăr
şi file-ngălbenite-abia plutind.

Scrisori în care moartea vegetală
mai lasă-un semn în lujer de priviri,
scrisori cu foc aprins de o vestală -
un templu-n care mi-au murit iubiri.

3 comentarii:

  1. Scrisori cu versuri o oglindă,
    citeşti, văzându-te pe tine,
    cu vârfuri lungi atingi hârtia,
    tactilul înţeles să te surprindă.
    dmd.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe frunze moarte, de atatea ori,
    S-au revarsat tristeti cu dor mocnit,
    Zadarnic astazi mai trimiti scrisori,
    Destinatarul nu e de gasit...

    Mircea

    RăspundețiȘtergere
  3. Am să trimit mereu scrisori
    pe frunzele chiar arse-n brume
    am să trimit de mii şi mii de ori
    răvaşele-mi ce paşii să-ţi îndrume...

    RăspundețiȘtergere