marți, 24 ianuarie 2012

Amărui

În sălbăticia florii de colț

carnea-i zăpada

pe care ochii tăi adânci

o mușcă în setea înfrigurării,

apoi se-mbracă în pleoape de cer,

să adoarmă în iatacuri



nu-mi cere să mă desprind

de stâncă,

dezrădăcinările macină frumusețea

și obosesc iubirea…

atinge-mă în treacăt,

descheie pe ascuns rochii mătăsoase

și învață să asculți cântecul înălțimii



de acolo moartea e doar o cireașă

amăruie

care nu se coace niciodată...

4 comentarii:

  1. da,asa e!dezradacinarile macina frumusetea!
    ...invat sa privesc,sa inteleg logica mrejelor infrigurarii, dar cel mai mult invat sa ascult si surprinzator!!!...chiar ascult "cantecul inaltimii"...il inteleg!...nu-ti cer sa te desprinzi...doar canta, caci eu ascult!
    pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil multă lume ascultă, însă puţine persoane îl pricep. Dincolo de fiecare înălţime e un hău!
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. ...haul il trec doar cei alesi...Dumnezeu intinde punte pentru ei...

    RăspundețiȘtergere
  4. credinta cat un bob de mustar! si totusi sunt asa multe prapastii

    RăspundețiȘtergere