Sticliri

Scufund în negură deşertul tău himeric,
Li-i geana prăfuită albelor nisipuri,
Revarsă luna-n stoluri albul său coleric
Şi tălmăceşte în furtună alte chipuri.

M-alung în logosul cu gust de oază vie
Te rog s-asculţi când strâng şuvoi de apă-n oase,
Să-ţi pot vorbi din starea-mi cruntă, de sclavie,
Când crucile vor stinge fumuri de mătase.

Să-mi slobozeşti vocale chibzuite-n vorbe
Şi să mă-ncânţi cu stele şlefuite-n vânturi,
Când nopţile tardive construi-vor jerbe
De înţelesuri clare puse-n zbor de fluturi.