Doamne...

Doamne,
ţine-mi aurul în palmă
strălucire-n ochi să-i dai
şi mereu în marea calmă
să-i găseşti un colţ de rai.

Doamne,
pune-n stropul viu de ploaie
ţărmuritele dureri,
lasă grâul să se-ndoaie
‘n ale vântului păreri.

Doamne,
aerul ce-l soarbe seara
nu-l îngreuna de zbor,
să-i răsune-n văi vioara
şi-n plecatul de cocor.

Iară mie dă-mi putere
Să înving obstacol mut,
Să-l acopăr de mistere
Şi să moară neştiut.