Ecou

Ecoul tău e-un gest decorativ –
Se sparg în el vocalele confuze,
Iar spasmele sunt prinse-n andaluze;
Un dans strivit în ochi soporativ.

Şi-n albul fantomatic strigă rar
Doar muzica prădată până-n ziuă,
Când vorbele sunt mărunţite-n piuă
Precum un praf suflat de aurar.

Lucind, desfac privirile pieziş -
Mă năruiesc acum în calea firii
Şi cern pasiv cutumele iubirii
Oprind în mine simplu neteziş.

Ecoul tău e sclav abandonat
Trudind să cheme vânturile-n vele,
În timp ce printre miile de stele
Mai rătăceşte cântec fredonat.