joi, 4 august 2011

... de catrene

Vara asta-i inocentă
Ca un fagure în ramă,
Prinde galbenul în scamă,
Când lumina e absentă.

Strânge lujerii de gâturi.
Ce omoruri drăgăstoase!
În grămezile de oase
Sfarmă vechile săruturi.

Fluturi înşiraţi pe sârme
Duhuri risipite-n ape
Priponite îndeaproape
Peste valuri lăsând urme.

Iar în palma zării stinse -
Îngeri în nămol de-arginturi,
Bâiguiesc de noi alături
Licurici cu feţe-aprinse.

Violet să-mi curgă-n vene
Ce ninsoare indecentă!
Verii mele confidentă,
Eu – o ploaie de catrene.

2 comentarii:

  1. ochi de soare de sub gene
    lungi, muiate-n curcubeu,
    răscolesc, uimiți mereu,
    prin văratice catrene.

    și din zbaterea de fluturi
    se ivesc ades furtuni,
    ceru-n azurii minuni
    ne-amăgește cu săruturi...

    elena

    RăspundețiȘtergere
  2. "elena",
    frumos continuată lucrarea cu acelaşi soi de rime aşezate îmbrăţişat; asta dovedeşte un bun mânuitor al condeiului! te felicit!

    RăspundețiȘtergere