...lacrimile femeilor...

“Dumnezeu numără lacrimile femeilor” spune Talmud-ul...

Priveşte!
Tu o faci să plângă des;
în ploaia ei viorile stau atârnate
şi culeg sub acoperişuri
toate grijile cerului scuturat de albastru.

Mie nu-mi vine să tac,
îmi sună a desfrunzire glasul
şi în toamnă prefac
zâmbetul pe care îl port,
ca un semn de întrebare
unde nici cocorii
îmuguriţi în primăveri însângerate,
nu pot răspunde.

Şi-n depărtare se-ndoaie lumina
- fulger săgetând pieptul
unde au poposit pruncii
şi inima îndrăgostirii cuprinsă de adevăr.

Furtunile mă îmbracă
şi vânt mi se preumblă sub gene;
când “Dumnezeu numără lacrimile femeilor”,
eu învăţ că prin ferestrele vieţii
trebuie să privesc
ţinând ochii deschişi, chiar dacă
viorile dorm uneori pe sub streşini.