Roiuri

Roiuri de petale coapte,
Aruncate-n rosturi largi,
Mi-aş dori s-arunci în noapte
Şi de trupul meu să spargi
Un parfum pe care vara
Nu l-a cunoscut, cum eu
L-am simţit sub ploaia vie,
L-am simţit mereu, mereu.

Roiuri de albastre gânduri
Picurând din cer scântei,
Când scriai în file rânduri
Despre ochii dragi, ai ei -
Irişi verzi pe câmp de versuri,
Înflorind priviri cu drag
Când suflarea-ndrăgostită
Poposea la tine-n prag.