Celule de-ntuneric
În ochii mei – grămezi
Azi hohotesc isteric
Şi-aruncă în zăpezi
Cuvinte încărcate,
Cu sensuri fumurii,
Dureri amestecate
În rosturi plumburii.
Se-ntunecă iar neaua
Şi stelele dispar,
Când moare-n praguri steaua
Ca vorba în tropar.
Şi boltei nu-i ajunge
Privirea mea din lanţ,
Un strop încet se scurge
În beznă, ca un danţ....
Cand intre noi, vezi bine,
RăspundețiȘtergereE doar un gol imens,
Vietii oare cine
Mai poate sa-i dea sens ?...
Zi minunata Anna !
Gol între noi?? Care noi? Vederea nu poate să cuprindă suflete??
RăspundețiȘtergere