Abandonare

În strai de nuferi violet
Lumina mi-o îmbracă
Şi-n tuşa de pe şevalet
Amurgul să petreacă.

Din linii sângerii, subţiri -
Contur pentru pădure
Şi-n ale sale răzleţiri
Un rug uitat, de mure.

Cocori pierduţi în zboruri largi
Duc ţipătul durerii
Când clopote în mine spargi,
În marginile zării.

Ca-ntr-o iubire,-n asfinţit,
Un ochi de apă crudă
Pe tâmpla mea azi a sfinţit
Iubirea ce inundă

O frunte unde gânduri mii
Sărută înserarea,
Unde sunt glasurile vii
Şi doarme-abandonarea.