Licori

„Femeie frumoasă...”, mi-ai zis într-o seară,
Cu voce şoptită şi tremur în glas,
Sub pleoapa-mi căzută, un cânt de vioară
Un loc îşi găsise ‘n al ploii popas.

Trecuse prin irişi, departe, uimirea
Şi valul durerii c-un braţ de fiori,
Când roiul de fulger căta în privirea
Uitată în mine, potop de licori.

Ispitele goale duhneau a iubire,
Pervazul tăcuse şi-n ochii mei verzi
O floare-şi vărsa parfumu-n potire
Sub ploaia cernută, în praf de amiezi.

“Femeie frumoasă, o gheară mă strânge”
Îmi strigi totdeauna când ploile vin,
Când pasul meu alb în cercuri se frânge,
Apoi umple seara cu stropi de senin.