Rest de suflet

Mi-i dor, mi-ai spus aşa-ntr-o doară,
Când seara se ducea să-şi plângă
Necoapta-i soartă şi nătângă,
Croită-ntr-o istorioară.

Mi-i sete, ţi-am răspuns îndată,
Şi m-am uscat de doruri mute
Pierdute-n veri necunoscute
Când îmi spuneai: Va fi odată!

Ţi-i aminti - mi-ai pus în minte,
Regrete de odinioară,
Pitite-n colţ de dumbrăvioară
Şi-n ultima mea rugăminte.


Mi-ai fost şi-mi eşti chiar şi acuma
Un semn de cruce-n lemn bătută,
Eu - ultima necunoscută
Ce-aruncă-n nepăsare huma.