sâmbătă, 13 august 2011

În partea asta de cer...

În partea asta de cer,
ploile au chip de femeie -
mătase în ochii plini de nesomn
ai vremii,
când setea de cântec adoarme
în grindurile verii...

şi tu n-o cunoşti,
pentru că-n gânduri obosite
de furtuni trecătoare,
ploile nu stau,
de teama că vor fi sorbite
mult prea uşor,
mult prea repede.

Mai degrabă caută stânca
s-adape în taină pâraie şoptite,
de unde strigătul să se-nalţe
spre cer,
strângând în clopote
sunete care-şi caută aripile obosite.

Şi tu n-o cunoşti...

în partea asta de cer,
ploile au zâmbetul femeii
îmbrăţişând iubirea
care oftează adânc,
până când pânzele ochilor ei
flutură lacrimi

atunci, doar atunci
simţi toamnele-n grinduri
şi plângi...


3 comentarii:

  1. ..în partea asta de cer....ai scris o poezie frumoasă..

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan, în partea asta de cer păsările ştiu ce deosebire este între crudul vieţii şi al ierbii
    mulţumesc...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...intr-o parte de cer e iubirea toata si in cealalta parte e furtuna cu tot ce are ea....de ce?

    RăspundețiȘtergere