joi, 24 octombrie 2013

o mască de pânză




peste chipul care a uitat
să anine în colțul gurii
un surâs
simplu ca un fir de romaniță
în palma unei primăveri
peste ochii
care au uitat să mă privescă
așa
ca la început
într-o vară când fluviul
nu mai știa pe de rost cântecele câmpiei
peste fruntea poetului îngândurată
în toamna când vadurile
se umplu de regăsiri
și prin somn ni se perindă
păsări de gips
mari cât întrebările
care ne susțin îndoiala
o mască de pânză
peste care voi arunca lavanda unei seri
și cuvintele ei furate de prin poeme
scrise înlăuntrul neputințelor
îmbrăcate în litere

Un comentariu: